|
8.
Revendicarea
revizionista:
expertul in
executii, americanul Fred Leuchter, a adus o
dovada stiintifica asupra asa-ziselor camere de
gazare de la Auschwitz care nu puteau fi
folosite in scopul sus-amintit.
Dupa Raportul Leuchter, Fred Leuchter a fost
violent atacat din doua motive:
1. Nu avea calificare de inginer cand si-a scris
studiile pentru procesul inflacarat.
2. El a fost platit de apararea lui Zundel si de
aceea considerat ca apartinand punctului de
vedere revizionist.
Dovada se afla in budinca.
E adevarat ca Leuchter nu avea o calificare
adecvata. Iisus Hristos nu avea diploma
(calificare) in crestinism. Marx nu avea
calificare in marxism.
Ceea ce a descoperit Leuchter poate fi,
si a fost, verificat independent de ingineri ce
poseda diplome impecabile.
Fred Leuchter era, inainte ca lobby-ul
holocaustului sa-i distruga cariera si
reputatia, un foarte cautat specialist in
echipamente de executie din America asa cum l-a
recomandat si Warmon Bill Armontrout.
Warden Armontraut marturiseste in 1988 la
procesul Zundel ca exista un singur consultant
in SUA care cunostea designul, operarea si
intretinerea camerelor de gazare, si acest
consultant era Fred Leuchter.
Armontrout era cel care l-a indemnat pe Zundel
sa-l contacteze pe Leuchter (Marturia lui
Armontraut - vezi Au murit 6 milioane in
realitate? Report of the Evidence in the
Canadian "False News" Trial of Ernst Zundel
-1988, Editat de Barbara Kulaszka, pp.
351-352).
Leuchter era de o inalta comperenta, bine platit
si respectat in domeniul lui inainte de a fi
ruinat financiar si ca reputatie de catre
vicioasele atacuri ale Lobby-ului holocaustului
- ce a si-a vazut afacerea lucrativa (de
strangere
a miliarde de dolari din toata lumea
pret de mai multi ani) amenintata
de descoperirile lui. Pe de alta parte Leuchter
a fost calificat de judecatorul Thomas ca martor
expert in timpul procesului Zundel din 88
privitor la marturia Leuchter. (vezi Au murit 6
milioane in realitate? Report of the Evidence in
the Canadian "False News" Trial of Ernst Zundel
-1988, Editat de Barbara Kulaszka, pp.
354-362).
A doua acuzatie: ca Leuchter ar fi fost platit
de apÑrarea lui Zundel si deci
descoperirile lui sunt automat posibile de
suspiciune.
Desigur, Leuchter a fost platit de apararea lui
Zundel. A fost angajat sa mearga la Auscwitz
intro foarte dramatica misiune secreta in timp
ce Zundel era in proces la Toronto in 88,
luptand pentru libertatea si reputatia sa. Nu
existau nici timpul nici banii necesari pentru a
cauta pe altcineva. El nu era un specialist
aparut peste noapte asa cum adesea sa spus.
Mai mult, Leuchter le-a marturisit lui Zundel si
avocatului sau inainte de a merge la Auschwitz,
ca el credea in existenta camerei de gazare si
daca o va gasi verificabila, va marturisi sub
juramant si in raportul sau.
Zundel l-a angajat totusi si l-a trimis pentru
ca era sigur de probele lui si conta pe
integritatea profesionala a lui Leuchter.
Leuchter a mers. A vazut. Sa intors mult mai
lamurit.
Cititi ceea ce are de spus in Raportul Leuchter
(Journal of Historical Review nr. 9, (1989):
133-139.
Deci Leuchter a fost platit pentru munca lui. Si
ce e cu asta. Cine a platit pentru
investigatiile si cartea lui Pressac? Cine a
platit pentru Fundatia Beate Klarsfeld? Cine a
platit pentru studiul procesului din cazul
Zundel strans in cartea numita "Ura in proces?"
(Gabriel Weimann and Conrad Winn, Mosaic Press,
Oakville, 1986).
(Nu, nu cum credeti dvs.! Cel putin partial cei
ce platesc taxe in Canada.)
Dr. Hilberg si dr. Browning au fost platiti de
guvernul Canadei in expertiza lor menita sa
sustina afirmatiile Lobby-ului promotor al
Holocaustului. Browning singur a primit
aproximativ 25.000 dolari pentru a depune
marturie impotriva lui Zundel - gratie celor ce
platesc taxe in Canada.
Aceste doua fapte, ca Leuchter a fost platit si
ca nu a avut destule parafe pentru a face
lucrul pe care l-a facut, pot nega oare
descoperirile stiintifice care pot fi revazute
si verificate? Cand Leuchter a fost intrebat ce
poate sta in calea unui om care a fost platit de
cineva ca sa-i altereze descoperirile
stiintifice, Leuchter a raspuns simplu:
"Oricine ar face asta si-ar risca statutul
profesional!"
Vor fi oare profesionalisti inalti si ingineri
doritori sa iasa in fata si sa refaca ceea ce
Leuchter a facut? Vom vedea.
Realitatea revizionista este aspra. Chiar
astazi, in Germania, daca un om de stiinta
verifica descoperirile lui Leuchter, acel om de
stiinta isi pierde slujba si intra in puscarie.
Astfel sa intamplat si cu tanarul Germar Rudolf,
un om de stiinta german cu cea mai buna
calificare, fara nici o pata in acreditarile sau
dosarul sau. El a scris un raport magnific. (Das
Rudolf Gutachten, Cromwell Press, 1993). Viata
si cariera lui sunt ruinate, in timp ce lui
Browning i-a suras norocul.
Fie si numai pentru asta, nu prea exista oameni
care sa mearga voluntar pana la Auschwitz cu
propria lor calificare si probitate
inginereasca.
In
sumar
Nimeni nu neaga lagarele de concentrare. Erau
centre de detentie, dar nu atat de numeroase pe
cat se afirma. Nu erau centre de
exterminare.
De fapt, in conformitate cu serialele brosate
Time Life despre prizonieri, numarul lagarelor
de concentrare germane era sub o sesime (1/6)
din numarul lagarelor
din SUA pentru japonezi, germani, italieni si
prizonieri de rasboi si in Germania erau
considerabil mai putine lagare decat avea
maleficul aliat al Aliatilor - Stalin - in
Gulagul sau.
Aceste lagare ca Auschwitzul adaposteau evrei
printre multe alte nationalitati. Ele de
asemenea adaposteau criminali, inclusiv germani:
tradatori, spioni si altii care sabotasera
Germania in rasboi.
O data in plus: erau lagare de detentie. Nu erau
lagare de exterminare.
Nimeni nu a supravietuit plutoanelor de executie
ale lui Stalin de la Katyn, si foarte putini au
supravietuit mormantului de gheata din Kolyma si
multe alte lagare staliniste. Se vehiculeaza
repetat ca in infamantul "holocaust" exista
singurul caz de "genocid" care e zilnic
"dovedit" de supravietuitori.
Este intristator dar adevarat ca zeci de mii din
toate nationalitatile au murit in lagarele
germane, in mare parte de boli cauzate de
malnutritie, suprapopulare, lipsa igienei si a
medicamentelor. Indubitabil unii au murit din
neglijente sau chiar crude tratamente ale unor
gardieni brutali. Natura umana fiind asa cum
este si a fost, trebuie sa fi fost atrocitati.
Cine poate presupune cum a simtit sau actionat
un gardian caruia i sa spus tocmai atunci ca
propriul lui copil a fost incinerat in
adevaratul holocaust numit Dresda - un oras
lipsit de aparare, fara importanta strategica si
plin de refugiati? Dar daca tocmai a aflat ca
propria lui mama zace ingropata in ruinele
Hamburgului sau ale Berlinului? Cu certitudine
nu ar fi simtit candoare pentru cei pe care ii
considera inamici. In aceste circumstante evreii
ar fi putut ajunge in capul listei.
Aceasta experienta nu este unica sau specifica
"lagarelor naziste".
A fost identic in zeci de milioane din
gulagurile staliniste, in lagarele de detinuti
politici sau prizonieri de rasboi. Aceasta
soarta a fost impartasita si de catre olandezi
in mana japonezilor si de catre britanici si
canadieni in Birmania, Singapore si Hong Kong. A
fost impartasita si de catre americani in
Filipine, de germani in Polonia, Cehoslovacia,
Iugoslavia, Franta.
Si sa nu uitam ca a fost aceeasi si pentru
germanii din Germania postbelica in lagarele de
exterminare ale armatei americane de la
Reisweisen descrise de autorul canadian James
Bocques in cartea sa "Alte pierderi" si in
recenta sa carte cu acelasi subiect. Bocques
afirma ca milioane de germani au murit ca
rezultat direct al politicii deliberate a
Aliatilor.
Toate aceste morti au fost morti
tragice. Tragice pentru evrei si tragice si
pentru germani. A fost tragic pentru toti cei
implicati in rasboi. Pentru a-l cita pe Robert
Faurisson, eminentul revizionist: "Continuati sa
vorbiti despre crime de rasboi. Rasboiul insusi
este o crima".
A afirma ca au fost atrocitati pentru ca mai
apoi acestea sa fie talmacite ca genocid este
deceptionant. Chestiunile statistice si
logistice despre care evrei au fost in care
lagare, de ce si cand si unde, au fost
documentate cu mult timp in urma, intro foarte
detaliata carte, de catre Walter Sauning numita
"Disolvarea evreimii europene".
In ultimele intorsaturi si rasuciri de dans ale
lobby-ului in jurul Marelui Mit al
Holocaustului, ei va vor face sa credeti ca
majoritatea lagarelor de exterminare au fost in
Est (unde majoritatea evreilor vor spune ca au
trait) si doar cativa au murit in "Vechiul Reich
german" - pentru ca va fi mai usor sa pastreze
secretele in Est.
Wow! Ce trasnet!
Fapt este ca zeci de mii de oameni au fost
imbarcati in trenuri din Auschwitz in Polonia
spre alte lagare din Altreich (teritoriu german)
la sfarsitul rasboiului - intre care Ellie
Wiesel, Sabine Citron si Anne Frank.
Acestea sau facut cu cheltuieli ale germanilor
si cu diverse incoveniente deloc necesare pentru
a-i omori pur si simplu. Puteau mult mai usor sa
fie lasati sa moara de foame in lagarele de
concentrare abandonate, ca oameni ce luptau sa
scape din ghearele comunismului.
Nu au existat "lagare de exterminare" germane.
Punct. Oameni au murit in orice timp de rasboi
in lagarele de concentrare din numeroase motive,
inclusiv varsta inaintata.
Mai este necesar un punct final si se refera la
faimoasa (in lume) placa de la Auschwitz.
Timp de decenii sa afirmat prin aceasta placa ca
4 mil. de oameni au fost omorite prin genocid in
Auschwitz. Asa cum a fost sintetizat de dr.
Faurisson inainte de 3 Apr. 90 aceasta placa
comemorativa (unde Papa si presedinti ai
numeroaselor state au facut genoflexiuni in fata
unor victime inexistente) contine urmatoarea
inscriptie in 19 limbi:
"Aici, din 1940 pana in 1945, 4 mil. de barbati,
femei si copii au fost torturati si asasinati in
genocidul hitlerist".
Pentru aproape jumatate de secol. aprox. 500.000
de turisti au fost in mod deliberat inselati de
asa-zisi intelectuali si ecscroci morali in timp
ce vizitau parcul tematic de minciuni
antigermane si orori de la Auschwitz si Birkenau
- unde ghizii turistici, cartile si filmele
insista de decenii cum ca tot ceea ce
vizitatorul vede este ".... in forma sa
originala".
In textul urmator se poate citi dupa cum
urmeaza:
"Acest loc, unde nazistii au asasinat 1.500.000
de barbati, femei si copii, majoritatea evrei
din diferite tari europene, poate ramane pentru
vesnicie un loc de plangere si disperare si de
avertisment. (Luc Rosenzweig "Auschwitz, la
Pologne et le genocide", - Le Monde, Ian. 2795,
pag.1).
De ce aceasta scadere a cifrei?
Acum, lobby-ul promotor al holocaustului afirma:
"Ei bine, nu noi ci sovieticii au umflat
cifrele!"
In conformitate cu acest argument, sovieticii
afirma: "dinadins au crescut numarul cazurilor
de neevrei din Auscwitz-Birkenau de cateva ori
fata de numarul lor real. Odata cu sfarsitul
comunismului in Polonia si fosta Uniune
Sovietica oficialitatile de la muzeul Auschwitz
au micsorat meticulos cifra dezastrelor in rand
cu istoricii care ani de zile au insistat ca au
pierit in Auschwitz intre 1 mil. -1,5 mil. de
oameni, 80-90% fiind evrei. (The Breitbard
Document - Simon Wiesenthal Center).
Desigur blamati-i pe rusi si pe polonezi. Nu
acordati credit revizionistilor cum ca numarul
lor scade si scade mereu sub lupa erudita a
cercetarilor atente.
De ce sa nu mai aruncam o privire catre
revelatoarea schema a doctorului Faurisson?
Dr. Faurisson, asa cum ii este stilul, fiind un
cercetator erudit si meticulos, un om scrupulos
de onest cu prietenii si inamicii deopotriva, va
poate spune ceea ce este de departe cunoscut.
(Explicatii complete in apendice A).
Figura de mai sus este elaborata in Dec. 95 ca
raspuns la o reclama plasata de Liga
Antidefaimarii evreilor in New York Times.
Aceasta reclama publicitara intreba "Unde sunt
evreii care lipsesc?"
Aceasta este exact intrebarea pe care o tot pun
revizionistii - intrebare pentru care acestia au
fost vanati, batuti, scuipati, acuzati,
judecati, inchisi si chiar ucisi. De ce este
criminal sa vrei sa stii de ce numarul descreste
mereu - ca un balon care a fost intepat?
Nu sunt mai degraba stiri bune si nu rele ca
milioane nu au murit la Auschwitz? Nu este
acesta un lucru imbucurator?
Dupa o mult mediatizata campanie initiata de
echipa Zundel si directionata spre domnul
Gorbaciov cu cativa ani in urma, sovieticii au
eliberat in final Cartea Mortilor de la
Auschwitz pe care o capturasera in 1945.
Surpriza!
Asa zisele 4 milioane scazute la 1,5 mil., au
scazut la 74.000 de morti dovedite. Toate
meticulos inregistrate cu: nume, date,
nationalitate, religie, varsta, motivul si cauza
mortii!
Cercetatorul german Tjudar Rudolf, vorbitor
fluent de germana, engleza, franceza, yidis si
poloneza si care intelege majoritatea limbilor
si numelor slave, a parcus toate aceste registre
de morti si a totalizat numarul evreilor morti
in conformitate cu numele si religia, inclusiv
admitand numele slavizate.
Ce a rezultat?
Putin peste 30.000 de evrei au murit la
Auschwitz.
La aceasta cifra au ajuns revizionistii
holocaustului. Din tot ceea ce cunoastem astazi,
in conformitate cu aceste analize, cam 30.000 de
evrei si-au pierdut viata acolo, majoritatea
datorita bolilor si supraaglomerarii, in
Auschwitz si alte tabere de munca afiliate
complexului principal Auschwitz.
Este un numar suficient de tragic. De ce era
nevoie sa fie exagerat? Ca sa justifice ce? O
campanie vicioasa de ura impotriva fostului
adversar? Un regim care si-a facut intrarea in
paginile istoriei cu 50 de ani in urma?
Despre asta este vorba?
Sau nu e altceva decat o modalitate de a-i tine
pe germani intro sclavie perpetua: mental,
politic, economic si financiar, sau pentru a-i
face susceptibili oricarei noi forme si scheme
de santaj mascat care a extorcat peste 100 de
miliarde de marci de la ei in favoarea
lobby-ului holocaustului si altor membri ai
tribului, institutii, organizatii - si sa nu
uitam statul Israel (care nici macar nu exista
in timpul asa-ziselor crime comise de
nazisti)?
Abuzurile etnice asupra Germaniei si a
germanilor trebuie sa inceteze. Holocaustul nu
este si nu a fost niciodata cum sa spus "o
victimizare a evreilor". Este extorcare. Putere
politica. Si bani si rasbunare si ura!
Germanii, dintre care multi nici nu se nascusera
cand tragedia celui de-al 2-lea rasboi mondial a
venit peste tara lor, au platit mari sume de
bani in reparatii statului evreu si oamenilor -
multi dintre beneficiari de asemenea nu se
nascusera la vremea respectiva in care lumea
stie ca a avut loc holocaustul.
Acesti germani au dreptul sa cunoasca toate
faptele. Lobby-ul promotor al holocaustului
prezinta cu nerusinare "faptele" in asa fel
incat sa se potriveasca cu planul lor de
intoleranta pentru cei care ar pune intrebari
despre lipsa de constiinta, metodele subversive
si scopurile, angajarea de agenti secreti,
fonduri murdare, boicoturi si tratamente
teroriste.
Torturarea fiecarei noi generatii de germani
pentru vini imaginare sau reale ale bunicilor
lor si in curand ale strabunicilor lor nu este o
modalitate de a aduce pace si armonie in
lume.
Ernst Zundel, in inregistrarea procesului sau,
afirma ca: "persecutatii de ieri au ajuns
persecutorii de azi".
4 Aprilie 1996
|