Nu exista nici o dovada ca holocaustul a avut loc - asa cum este el descris de lobbyul promotor al holocaustului si de foarte politizata industrie a filmului de la Hollywood.

Revizionistii nu sustin ca evreii nu ar fi suferit. Ei nu discuta faptul ca evreii au fost, in realitate, nedoriti in Germania, si ca a existat o politica de stat pentru a-i inlatura ca pe niste "oameni parazitari" daunatori tarii.

Este perfect adevarat ca evreii au fost inchisi si adeseori tratati cu cruzime. Ei erau priviti ca fiind inamicul, tocmai precum in timpurile noastre "nazistii" sunt priviti ca fiind inamicii oligarhiilor inradacinate.

Revizionistii sustin si desbat faptul ca nu a existat o politica de stat care sa fi chemat la "exterminarea in masa a evreilor" sau a oricaror alte minoritati nedorite. Aliatii, in mod independent si separat, au interogat 26.000 de functionari ai regimului National Socialist imediat dupa infrangerea Germaniei, toate intemeiate pe acelasi set de intrebari. Unii oameni poate sar fi gandit sa minta in folosul lor personal prin implicarea altora.

Nici o persoana oficiala germana nu a raportat ca ar avea cunostinta de un asemenea program. Toti au spus ca au auzit de aceasta pentru prima data de la aliati, dupa rasboi.

Aceasta tocmai ne conduce la miezul chestiunii, acolo de unde a pornit povestea exterminarii in masa - acest punct central este "marturia" lui Rudolf Hoess.

Marturia lui Rudolf Hoess constituie un document incredibil de "incriminator". Tot raul porneste de la el. Aici incepe povestea din culise.

Rudolf Hoess, fostul comandant al Auschwitzului pe timpul rasboiului, a "marturisit" cele mai incredibile lucruri in perioada Proceselor de la Nuernberg, ele fiind cuprinse in acest larg utilizat si frecvent citat "document". O privire judicioasa asupra modului in care acesta a fost intocmit este prezentata in editorialul din Zundelsite de pe Internet: Nuernberg: The Crime that Will Not Die (Nuernberg: crima care nu va muri). Este o sinteza care merita citita.

Multi germani, la Nuernberg si in alte parti unde au fost pusi sa faca fata proceselor pentru "crime de rasboi", au "marturisit" brutalitati, sub amenintari nedrepte sau sub oferte oneroase. Documente, testimonii si marturii, precum si declaratii scrise sub juramant, prezentate la Nuernberg si in alte parti erau frecvent produse si semnate in urma torturilor psihologice si fizice exercitate asupra autorilor lor.

Pentru a avea dovada torturarii germanilor capturati de aliati, cititi Legions of Death (Legiunile mortii), o carte de Rupert Butler, un scriitor englez, care ofera o descriere vie despre modul in care fostul comandant din timpul rasboiului al unui lagar de concentrare, Rudolf Hoess, a fost batut fara mila si drogat cu alcool pret de cateva zile inainte de a semna faimoasa "marturie" prin care se admitea ca doua milioane si jumatate de oameni au fost gazati in camere de gazare la Auschwitz.

Este suficient sa mentionam aici ca aceasta asa-zisa "marturie" a fost scrisa in engleza, iar Hoess nu vorbea si nu intelegea engleza. (Bulter, Rupert, Legions of Death, Hamlyn Paperbacks, Marea Britanie, 1983, pp. 10-12).

Julius Streicher, pentru a numi un alt oficial german care a fost salbatic torturat de anchetatorii americani pentru a obtine o "marturie", a raportat ca a fost batut atat de rau incat si-a pierdut 40% din capacitatea auditiva. El a fost tinut desbracat complet intro celula neincalzita si a fost fortat sa bea din latrina. Garzile i-au deschis fortat gura cu un baston intre dinti astfel incat sa-l scuipe in gura. (Streicher Opens His Case - Streicher isi deschide cazul, London Times, 27 Aprilie, 1946).

Aceasta informatie a fost mai tarziu eliminata din transcrierile Proceselor de la Nuernberg, cu consimtamantul presedintelui Tribunalului si chiar cu cel al avocatului "apararii".

Inca o alta sursa o constituie Comisia de ancheta Simpson van Rhoden asupra conduitei anchetatorilor americani pe parcursul proceselor Malmedy - Dachau. Aceasta comisie a raportat despre maltratari si torturi, inclusiv procese improvizate, administrarea de spovedanii false cu "preoti" falsi, batai, legari la ochi etc., toate cu scopul de a obtine marturii fortate de la prizonieri. (The Progressive, scris de judecatorul Edward L. Van Rhoden in Februarie 1949, intitulat American Atrocities in Germany - Atrocitati americane in Germania).

Iata aici o mostra despre cum erau obtinute in practica de rutina aceste "marturii":

"Anchetatorii americani la Tribunalul Statelor Unite din Dachau, Germania, foloseau urmatoarele metode pentru a obtine marturii:

Batai si lovituri brutale. Scoaterea dintilor si ruperea maxilarelor. Procese improvizate. Izolare. Prezentandu-se ca fiind preoti. Ratii de hrana foarte limitate. Depravare spirituala. Promisiuni de achitare (ex.: daca victima ar fi implicat pe alti prizonieri sa intre in scenariile proceselor aliate)... Numai doi dintre germani, in cele 139 de cazuri investigate, care au fost loviti in testicole, sau mai putut insanatosi." (Did Six Million Really Die? - Au murit oare cu adevarat sase milioane?, Raport de probe in Procesul canadian despre "stirile false" intentat lui Ernst Zundel - 1988, editat de Barbara Kulaszka, pp. 44-45).

Magistratul superior american Harlan Fiske Stone, referindu-se la Procesele de la Nuernberg si vorbind despre Procurorul sef american Jackson, a avut de spus urmatoarele (dupa cum au fost citate dintro carte aparuta la Viking Press: Harlan Fiske Stone: Pillar of the Law - H.F. Stone: stalp al legii):

"Jackson este plecat conducandu-si partida de linsaj la scara mare de la Nuernberg", remarca el. "Nu-mi pasa ce le face la nazisti, insa detest sa vad pretinsa lui pozitie de a conduce o curte si de a proceda conform legii.

Este o frauda putin prea ipocrita in acceptiunea ideilor mele de moda veche." (Mason, Thomas, Harlan Fiske Stone: Pillar of the Law, Alpheus The Viking Press, pag. 746).

O acuzatie nu genereaza un fapt. Un titlu nu genereaza un fapt. Un prizonier torturat ca sa "marturiseasca" nu poate face din cuvintele sale un fapt.

Iata aici un alt exemplu bun pentru o crima "bine documentata":

Germanii au fost acuzati la Nuernberg de a fi omorit 15.000 ofiteri polonezi impreuna cu membri ai elitei poloneze la Katyn. Sapte militari germani, ofiteri si soldati, au fost executati de sovietici in urma unui proces in care peste 4.000 (!) de declaratii scrise sub juramant si duzini de "experti" si "martori" au fost infatisati de procurorii stalinisti.

In 1989, liderul sovietic Gorbaciov a admis in mod public ca regimul lui Stalin era responsabil pentru masacrul de masa al polonezilor. Nu germanii, ci aliatul Americii - Iosif Stalin! - a ordonat masacrele!

Asadar, daca judecatorul Thomas T. Johnson de la Curtea Superioara din California, si judecatorul Thomas de la Curtea Districtuala din Toronto au luat cu emfaza "nota juridica" despre holocaust, ei sau bazat pe "usor disponibila" documentatie obtinuta prin torturarea si alte mijloace coercitive de la victimele tortionarilor aliati.

Ce fel de "probe documentate" sunt acestea? Asa ceva nu ar fi admisibil in nici un tribunal american sau canadian.

La Nuernberg si in multe alte procese adiacente contra asa-ziselor "crime de rasboi naziste", aceste metode erau acceptate ca practici de rutina, ca niste chestiuni de politica si ca fiind "regulile".